Vorba ta, cât n-ai vorbit-o,
Poți s-o stăpânești cum vrei.
Dac-ai spus-o, ea-i stăpână,
Nu-ți mai este la-ndemână,
Tu ești sub robia ei.
De te temi, chiar ai temei.

Mulți nu știu ce ai în suflet
Până văd ce scoți din gură.
Pentru cele dinăuntru
Vorba ta este un filtru,
Vorba ta este-o măsură
Cât trăiești după Scriptură.

Nu te-amesteca acolo
Unde nu ți-e oala fiartă.
Nici nu te băga vreodată
Într-o casă rău famată.
Unde cineva se ceartă,
Nu-i spre bine niciodată.

Căci cu oala cea străină
Te poți arde rău odată.
Iar din ceartă totdeauna
Nu bucurie-i aduna,
Ci ieși cu cinstea defăimată
Și cu pacea zdruncinată.

Cine are mintea-ntreagă
El de certuri stă departe.
Unde-i ceartă nu se bagă,
Nu vrea un dispreț s-atragă,
Că omu-n stări înfuriate
E nebun pe jumătate.

Când doi furioși se ceartă,
Amândoi sunt vinovați.
Și în jurul lor atunci
Nu e bine să ajungi,
Nu e bine să te-arăți
De cumva nu vrei s-o păți.

Că te miri de cine știe
Ce nimic le va părea
Și-au să sară pân-la urmă
Cu un spirit rău de turmă
Amândoi asupra ta
Și nu știu cum vei mai scăpa.

Dacă nu vrei să te afli
Cu greșită socoteală
Și pașii tăi în zadar s-alerge,
La cei lăudați nu merge
Cu sac gol și mână goală,
Și cum ai mers să ieși afară.

Mai credincios ți-e ochiul
Decât urechea ta.
Să crezi ce vezi mai bine,
Va fi ferice de tine,
Decât ceea ce-i asculta,
Și nu te vei înșela.
Amin.
(Sâmbătă, 31 octombrie 2020)